……..a început bineînțeles la o cafea, în vara lui 2009. Ne-am scotocit prin buzunare, am pus afacerile în cui și ne-am înhămat cunoștințele la căruța noastră. Așa că am decis să pornim la drum. Drumul ăsta duce foarte departe. Am plecat cu o hartă desenată de noi pe o cărare cu foarte multe răscruci. Am descoperit și alte hărți dar am înțeles repede că sunt mai vechi. Aici a început frumusețea. Am găsit că lumea se conduce după o hartă mai veche iar noi vrem să spunem că a noastră e mai bună. E o mare provocare.
Am realizat că viața are sens unic, deci mergem doar înainte. Asta e o lecție foarte bună. Am descoperit că dacă îți faci ONG, devi “oengist”, “pierzi timpul”, “nu ști tu cum se fac lucrurile” sau “ești prea mic”.
Am depus actele pentru Centrul de Resurse pentru Dezvoltarea Afacerii și ne-am bucurat din plin de celebra greva a justiției, așteptând vreo 2 luni. Am reușit să nu ne certăm prea mult pentru nume, logo etc.
Trăind în zgomotul afacerilor, mass-médiei și publicității ne-am descurcat singuri să facem imaginea și conceptul. Am reușit să ne convingem că proiectul nostru www.businessinromania.eu e bun.
E interesant când descoperi că lucrurile nu se fac ușor. Până nu demult eram convinși că dacă vrem să facem ceva ne apucam să facem….daca vreau sa fluier, fluier…..(nu are legătură cu filmul, dar mi-a plăcut mult cum sună, așa că am să îl folosesc).
Am învățat că și critica e bună. Înainte simțeam că e un pic rautate sau/și invidie. Acum știu că ea, critica, e capul lipede al lucrurilor, ne arată greșelile pe care nu le mai vedem. Am învățat să comunicăm cu adevărat.
“Vă pricepeți voi să informați, să promovați și să dezvoltați mediul de afaceri din România?”. Așa au sunat mesajele de “încurajare”. E adevărat, noi poate că nu știm, dar am creat un spațiu în care împreună cu voi, cei care știți cum se poate face asta, o să reușim să informăm și să dezvoltăm. Haideți în echipa noastră! Asta este cea mai mare provocare. contact@businessinromania.eu (adresa la care cineva cu siguranță vă va raspunde)
Mediul de afaceri este o lume extraordinară și complexă. Am stat și am dat refresh non-stop în portalul nostru. Nopți întregi am pierdut, doar, doar, cineva mai citește ceva, sau mai intră pe www.businessinromania.eu . Ați început unul câte unul să citiți, apoi să vă înscrieți. Asta ne-am și propus! Nu suntem avizi de rating sau de trafic. Vrem să avem printre noi oameni care știu ce vor.
În micul nostru spațiu, numit birou, era o adevărată petrecere o dată cu fiecare înscriere. Am răspuns fiecărui mesaj fie el și răutăcios, în speranța că undeva acolo cineva va înțelege că google și “partenerii” ne vor spune ce vor alții să știm, nu ce vrem noi să aflăm. Am ascultat și sfaturi despre spam, am fost și acuzați că deranjăm dar și foarte lăudați. Noi încercăm să creăm un spațiu în care să putem lansa teme, să dezbatem probleme, să punem întrebări și să găsim soluții.
Tot participăm la evenimente sau privim cu mare interes TV-ul și parcă tot timpul discuțiile se opresc undeva. Exact acolo ar putea să apară răspunsul pe care îl așteptam. De multe ori am scris și eu un e-mail sau un sms, dar nu am primit nici măcar un “mulțumim pentru mesaj” (mesaj automat, bineînțeles).
Nu ne-a deranjat că lumea trăiește din sfaturi și că puținii oameni care au curaj să propună și să ofere ceva, sunt catalogați ca fiind ciudați. Ce nu putem încă să înțelegem este lipsa de încredere în ceea ce facem fiecare dintre noi. Am fost la un trainning și cineva ne-a spus cum să facem ca lucrurile să meargă bine. Toți am plecat de acolo și am spus în cor – AȘA O SĂ FACEM!!!. Daca el a reușit înseamnă ca așa e bine. Cineva spunea mai demult că un om informat e un om liber. Noi asta vrem să facem. Vrem ca noi să fim informați și să fim liberi. Liberi să luăm decizii. Dar să fim informați, numai așa putem lua deciziile corecte. Asta va arăta cu adevarat valoarea fiecărei persoane. Acum, potența financiară decide valoarea. Asta e marea eroare în care noi nu dorim să credem. E normal să decidă cei mulți și puternici, dar hai să creăm un loc în care să devenim cu adevarat puternici. Șansa asta trebuie să fie distribuită egal. Unii vor fi buni, iar alții mai puțin buni. Așa apare concurența.
E trist că mergem în alte localități, numite “în provincie”, în care lumea se bucură că vine cineva de la București. Asta e o mare eroare. Am fost în Germania sau în alte locuri, și am văzut Bucureștiul și în “provincie”. Asta ar trebui să fie o provocare pentru noi toți. Cum ar fi să plecăm din București pentru a merge la teatru sau să plecăm din București la facultate în “provincie”…… să visăm să lucrăm în Galați (fără supărare). Sună bine pentru toți, sunt sigur de asta.
V-ați întrebat vreodată de ce în casele și în curțile noastre e curat și ordine? Totul e organizat și pus la punct. În companiile noastre totul trebuie să fie perfect, fiecare trebuie să știe ce trebuie să facă și totul trebuie să meargă perfect. Afară nu mai conteaza ce se întâmplă. Nu am văzut om să scuipe pe jos la el în casă sau în curte, să arunce gunoi prin casă sau pe proprietatea sa. De ce facem asta când ieșim pe stradă? De ce nu ne pasă de locul în care trăim? E simplu….nu îl identificăm ca fiind al nostru. Nu suntem o comunitate. Credem că e treaba Primăriei. Aici gresim: orașul e al nostru!! Primăria e doar administratorul orașului nostru. Orașul e anexa casei și a firmei noastre. Autoritățile fac ceea ce cred sau vor să facă. Nu le putem condamna atâta timp cât nouă nu ne pasă. Asta e ceea ce trebuie să înțelegem, sau mai bine zis… haideți să acționăm ca atare!
Am mers cu un autocar până la Paris. Multe ore…..frică de zbor. Am văzut că oamenii se comportă ciudat (oamenii = românii, deci oamenii). Nu contează culoarea, etnia etc. În România aveam voie orice, în Ungaria plăteam deja toaleta, în Austria nu fumam oriunde, iar în Germania nu puteam arunca gunoi pe jos, nici măcar scrumul de țigară. Oare de ce? Pământul e la fel peste tot. Ne era rușine pentru că totul era impecabil … ca în casele noastre, unde nu aruncăm mizerii pe jos. Haideți să înțelegem că tot ce ne înconjoară ne aparține… nu ne poate spune nimeni cum trebuie să trăim, INDIFERENT CÂT DE “DE SUS” VORBEȘTE. Legile sunt dictate iar noi le respectăm – GREȘIT. Legile se propun, iar cei cărora le sunt adresate le dezbat, le discută , negociază, adaptează etc. – ADEVĂRAT–. Trebuie să înțelegem că suntem o comunitate (mediul de afaceri), ne pricepem la ceea ce facem (noi, nu alții) și legile trebuie să le ACCEPTĂM în primul rând noi și apoi cei ce le scriu, decid etc. Pentru asta trebuie să avem inițiative, să ne implicăm. O lege care împiedică dezvoltarea e împotriva ei, deci nu e justă. Există patronate, mai mari și mai mici, mai puternice sau mai puțin puternice. Trebuie să înțelegem că e util să ne afiliem la ele pentru că ele ne reprezintă și au puterea de a propune și schimba legi (DIALOGUL SOCIAL). Haideți să acceptăm că fiecare din noi știe să facă un lucru dar numai împreună putem să facem un întreg. Suntem o comunitate care trebuie să fie unită, la fel ca orice altă comunitate. Avem interese și probleme comune. Administrația statului doar administrează, nu este și proprietarul și -foarte important- este în slujba noastră. Este administratorul comunității noastre, în care NOI zi de zi trăim și investim. Trebuie să începem să avem și pretenții. Restul e tăcere…
Gabriel Izvoranu